NAME HERE
15 lei

REDUCERE :
Valoare totală :

Despre noi

  1. Motivație

    Cu toți suntem produsul EDUCAȚIEI. Ea ne-a transformat ca specie din niște mamifere agresive, preocupate de supraviețuire, în oameni inteligenți și empatici, preocupați să înțeleagă cum funcționează Universul.

    Malcolm Forbes, părintele cunoscutei reviste americane ce-i poartă numele, spunea că „Scopul educației este acela de a schimba o minte goală cu una deschisă”. Au trecut de atunci mai bine de 50 de ani, iar noi continuăm să punem accentul pe educația cantitativă. Evaluările noastre reflectă în continuare „cât știe elevul” și aproape deloc modul în care este capabil să utilizeze ceea ce știe.

    În realitatea exterioară sălii de examen, informația este la un clic distanță. În viața reală, esențial nu este ceea ce știm, ci cât din ceea ce știm putem utiliza în practică. Câte cadre didactice însă, își evaluează elevii lăsându-le la îndemână toate resursele de informare, dar invocând o situație problemă în care ei trebuie să le selecteze și să le folosească creativ? În condițiile în care suntem bombardați de informații, esențial devine discernământul, nu memorizarea.

    Repetând ca pe o mantra formulele și formulările, elevii noștri devin analfabeți funcționali. Vina este în linii mari a sistemului educațional. Slaba abilitate a elevilor români, de a transforma în unelte de lucru informațiile teoretice, se vede la testele Pisa. Nu întâmplător acestea se dau la vârsta de 15 ani, când elevii se apropie de finalul învățământului obligatoriu. Atunci ar trebui să fie capabili să-și utilizeze cu brio gândirea critică, să-și actualizeze în permanență informațiile și să le poată folosi în contexte noi. Deși la rezolvarea testelor este nevoie doar de logică și de cunoștințe ce rareori depășesc programa școlară de ciclul primar, rezultatele liceenilor noștri ne clasează în jumătatea inferioară a clasamentului. Estonia și Finlanda se clasează, cu regularitate, cel mai bine.

    Modelul estonian pare să aibă cel mai mare succes. Spre deosebire de noi, estonienii și-au schimbat total sistemul comunist de educație, după declararea independenței față de Uniunea Sovietică, în anul 1991. Utilizarea softurilor educaționale, a platformelor e-learning și a internetului a devenit regulă și nu excepție în orele de curs. Conștienți de importanța dezvoltării sistemului mnezic în primii ani de viață, au introdus un curriculum național pentru educația timpurie, incluzând: arte, muzică, mișcare, comunicare și matematică. Din punct de vedere administrativ, au debirocratizat sistemul, desființând inspectoratele școlare și lăsând mult mai multă libertate cadrelor didactice.

    Libertatea și bucuria de a învăța este chintesența și celuilalt model de succes, cel finlandez. Școala în Finlanda este ceea ce ar trebui să fie școala pretutindeni, un mediu securizat în care elevii pot greși. Învățarea prin joacă, încercări și experimente, fără frica notelor și a evaluărilor rigide. Profesorii sunt parteneri de joacă și învățare.

    Regăsiți în școala românească ceva din aceste modele?
    Cu siguranță, da!

    Din păcate, ele sunt insulare. Mai frecvente în ciclul primar și preșcolar și rarisime în cel gimnazial, liceal sau universitar. În cazul celor din urmă, școala românească pare încremenită în timp, în vremurile în care memorarea de îndemnuri și comenzi era esențială.

    Sunt încă prea mulți profesori care evaluează elevii o jumătate de oră, iar în cealaltă jumătate dictează noi conținuturi. Unde e învățarea aici? Cu siguranță, nu la școală! Copii, ajunși acasă, se pun pe memorat lecția, în speranța obținerii unei note mari. Motivația extrinsecă a învățării rămâne unica logică. Schimbarea paradigmei se impune cu desăvârșire.

    E complicat, dar esențial, să înveți profesorul cum să aducă învățarea în clasă. Prin metode interactive de predare, prin utilizarea noilor tehnologii informatice, elevul descoperă cu plăcere și bucurie noile conținuturi. Creând pretexte de învățare, motivația cunoașterii devine intrinsecă și veritabilă. Implicit, profesorul devine partener în învățare, iar accentul cade mai puțin pe înmagazinare și mai mult pe operarea creativă a datelor. Astfel, se dezvoltă ceea ce numim gândire critică.

  2. Acțiune

    Conștienți de cele amintite și animați de gândul că educația trebuie să devină o bucurie, nu un calvar, în urmă cu 15 ani am pornit la drum.

    Două cadre didactice, Ciprian Năprădean și Daniela Ștefan, împreună cu o mână de informaticieni coordonați de Tecsi Aron, au fost catalizatorul primelor energii creatoare. În jurul ideii de „educație altfel” au gravitat treptat tot mai mulți dascăli, a căror expertiză s-a dovedit esențială.

    Principala noastră preocupare a fost cum să adaptăm gusturilor elevilor, mijloacele didactice pe care le creăm. Pentru aceasta, am avut în vedere două direcții: una în care să adaptăm inovator metodele interactive de predare conținuturilor din programa școlară, iar alta în care să integrăm jocul și distractivul în actul de învățare.

    În softurile educaționale și auxiliarele EDU gândim situații de învățare inedite, concepute ca pretext în stabilirea unor interacțiuni dinamice între copil și conținuturile programei școlare. Astfel, motivația intrinsecă guvernează actul învățării.

    Am fost prima editură din România care a creat jocuri educative 3D. Ideea a aparținut lui Bogdan Dragoș Călin și Dosa Szabolcs care, ulterior, și-au dezvoltat propria lor companie, de mare succes pe piața aplicațiilor. Integrarea educativului în jocul 3D a fost un succes, pentru că duce învățarea într-un spațiu plăcut și familiar copilului.

    Portabilitatea softurilor noastre educaționale a fost o altă prioritate. Am considerat esențial ca elevul să poată folosi aplicațiile EDU pe device-ul ce-l are la dispoziție (computer, tableta sau telefon). Astfel, în prezent, marea majoritate a softurilor noastre educaționale pot rula pe PC, prin descărcare de pe site-ul editurii, sau prin descărcare pe un sistem Android din Google Play. În ambele cazuri activarea licențelor se face prin introducerea unui cod unic tipărit pe coperta interioară a revistei.

    Mijloacele moderne de predare ale Editurii EDU sunt un sprijin real în învățarea online. Lecțiile animate, jocurile educative și aplicațiile interactive sunt instrumente de lucru foarte atractive pentru elevi și preșcolari. Aceștia au în permanență sentimentul că se joacă. Pleacă în misiuni, rezolvă situațiile-problemă ce le ies în cale, fac cunoștință cu locuri și personaje, descoperă lumi imaginare și se întorc mereu mai bogați.

    Pe lângă conținuturile care le îmbogățesc cunoașterea, esențială am considerat a fi latura emoțională. Acest tip de educație ne face mai empatici și mai capabili de a gestiona relațiile sociale, cu inteligență și non-violență.

    Am căutat și căutăm mereu cele mai inovative modele de resurse didactice. Astfel, manualele școlare și auxiliarele Editurii EDU dezvoltă elevilor gândirea critică și spiritul de colaborare și lucru în echipă. Acestea sunt adevăratele arme ce-l însoțesc pe copil în societate. La ritmurile în care tehnologia avansează, devine imposibil ca școala să-i pregătească utilizatorii de mâine. Esențial rămâne deci să formăm oameni inteligenți, vizionari și curioși.

    Implementând cele mai noi tendințe din domeniul educației asistate de calculator și a metodelor interactive de predare - învățare, am devenit încă de la început o pată de culoare în educația românească. Succesul comercial al companiei nu a întârziat să apară. El a fost rodul implicării a trei colegi: Aurica Năprădean (responsabilă de partea administrativă), Horațiu Pavel și Bogdan Horga (organizatorii departamentului de vânzări).

    Povestea editurii noastre se scrie și se rescrie în continuare. În prezent suntem aproape 50 de angajați și câteva sute de colaboratori. Implementăm în educația românească tehnologii de ultimă generație, de realitate virtuală și realitate augumentată. Fiecare dintre noi aducem în ecuația succesului editurii entuziasmul, creativitatea și ideile noastre inovatoare.